STRATE ACVIFERE SUBTERANE.
Pentru formarea unui strat de apă subteran,de unde apa să poată fi captată pentru a fi folosită într-un scop oarecare,sunt necesare(fig.4)următoarele condiții:
-posibilitatea de alimentare cu apă direct din precipitații sau prin intermediulunui curs de apă de suprafață;
-existența unui strat subteranformat din rocă permeabilă,granulară sau fisurată cu fisuri suficient de mari și continue,strat care este totodată stratul purtător de apă denumit strat acvifer;
-existența sub stratul purtător de apă a unui strat cu rocă cu permeabilitate foarte redusă față de apă,practic impermeabil.
Când condițiile generale de mai sus sunt îndeplinite se pot forma mai multe strate acvifere:
-stratul freatic-este primul strat de apă întâlnit în subsolul scoarței pământului;în general este cu nivel liber,format din înfiltrarea directă a apei din precipitațiile în sol,iar mărimea nivelului apei este în strânsă dependență de acestea;un strat de apă care nu îndeplinește toate aceste condiții,nu poate fi denumit freatic ci,este un strat acvifer de adâncime;
-strate acvifere de adâncime medie aflate la adâncime mai mari de 40 m alimente de obicei pe la capetele stratului și a cărei apă este cu nivel liber sau,în marea majoritate a cazurilor,cu nivel ascendent.În unele cazuri nivelul apei poate fi ridicat încât stratul să fie artezian în momentul străpungerii rocilor de deasupra.Pentru formarea unui asemenea strat sub presiune este nevoie ca și roca din stratul de deasupra-tavanul-să fie practic impermeabil.Același strat acvifer poate prezenta însă caracter de strat cu nivel liber și sub presiune:ascendent sau artezian(fig.5),în funcție de poziția puțului respectiv a presiunii
la care este supusă apa în stratul acvifer.
-strate de mare adâncime sunt stratele de apă subterană aflate la peste 70 m adâncime
maximă normală a unor asemenea puțuri care folosesc pentru alimentarea cu apă potabilă nu poate sub nivelul terenului.pot fi strate cu nivel ascendent sau artezian uneori,cu debite importante.Adâncimea depăsi de regulă circa 300 m deoarece odată cu creșterea adâncimii crește temperatura apei din cauza gradientilui termic al scoarței pământului.La circa 300 m apa ajunge la o temperatură de 20-25 grade C temperatură peste care folosirea curentă a apei impune răcirea ei prealabilă(operație costisitoare și dificilă);creșterea temperaturii apei și lungimea drumului până la stratul purtător de apă,face ca în apă să se dizolve o cantitate din ce în ce mai mare de săruri astfel încât apa depășește limitele normale pentru o folosire directă,ca apă dulce,iar eliminarea excesului de săruri dizolvate-demineralizarea-este posibilă dar nu este economică decât în cazuri mai rare(pentru unele procese industriale).