Din circuitul natural al apei,apar ca posibile pentru utilizare următoarele surse:apa din precipitații,apa de mare,apa subterană și apa de suprafață.
Apa din precipitații poate fi colectată în condiții costisitoare,este fadă la gust fiind lipsită de săruri și poate fii greu conservată.De aceea,această sursă este utilizată numai atunci când nu se găsesc alte surse convenabile,în tinuturi aride,locuri izolate de cotă foarte înaltă etc.
Apa de mare constituie o sursă foarte importantă însă prelucrarea ei pentru a o face bună de folosit în mod curent este încă dificilă deoarece consumul de energie este foarte mare(deci un cost ridicat și o cantitate mare de energie care trebuie obținută încă în mare parte din combustibil sau surse clasice)astfel încât această sursă este actualmente luată în considerare numai acolo unde cantitățile de apă dulce existente în mod natural sunt cu totul insuficiente.
Ca urmare,rezultă că din ciclul natural al apei,în mod obișnuit există numai două surse mari de apă dulce:
-apa din stratele subterane;
-apa de suprafață din lacuri,râuri și fluvii.
Dintre aceste două surse când soluțiile sunt posibile (recomandabile)din punct de vedere tehnico-economic,ca apa potabilă îndeosebi,se preferă apa subterană,deoarece apa astfel captată prezintă următoarele avantaje importante:
-are o temperatură relativ constantă din cauza circulației îndelungate în subsolul terenului și anume de 10……14 grade C9RECE-vara și potrivită-iarna),fapt care face să fie creată de consumatori și uneori căutată cu insistență de către industriile care necesită apă rece în procesele lor tehnologice;
-prezintă o exploatare relativ simplă,fără a necesita operații de tratare dificile și costisitoare;
-prezintă în mod normal o calitate quasi-constantă și o compoziție care o face ușor folosibilă;
-este cantonată în strate subterane care pot constitui o rezervă importantă capabilă să asigure alimentarea folosinței chiar în perioade mai secetoase;
-poate fii mai ușor apărată împotriva impurificărilor superficiale,datorită drumului mai lung pe care îl străbate apa și proceselor de autocurățire pe care acesta le suferă în contact cu terenul.
Menționăm că,în unele țări se ia considerare apa din calota de gheață de la poli,actualmente existând serioase preocupări în această direcție.
CERINȚĂ,RESTITUȚIE,NECESAR,CONSUM.
Circuitele artificiale ale apei sunt alcătuite din totalitatea construcțiilor și instalațiilor care preiau („captează”)apa din mediul natural,o prelucrează și o transportă la”folosință”,colectează apa evacuată de către aceasta și o conduce spre a fi integrată din nou în mediul natural.În modul acesta circuitul artificial este integrat în mediulnatural.
Este clar că preluarea apei din natură(captarea apei)trebuie să corespundă cantităților de apăce se poate livra din sursa naturală.
Însă cantitatea de apănecesară folosinței corespunde rareori capacității sursei.Pentru echilibrarea nevoilor de apă cu capacitatea sursei există două mari grupe de posibilități:
-amenajarea sursei asfel încât ea să poată acoperii nevoile maxime de apă;
-raționalizarea nevoilor de apă astfel încât să corespundă capacității resurselor.
De aici, se vede că în cadrul circuitelor de apă artificiale intervin unele elemente noi și anume:
-cerința de apă care reprezintă cantitatea de apă care urmează a fi preluată din natură;
-restituția de apă prezintă cantitatea de apă ce se restituie mediului natural;
-necesarul de apă este alcătuit din totalitatea cantitățiilor de apă impuse de nevoile „folosinței”;
-consumul de apă este diferența între 1cerință”și „restituire”și prezintă cantitățile de apă pierdute în cadrul folosinței sau integrată în diferite procese industriale.Pentru apa potabilă optimă economic din punctul de vedere al gospodăririi apelor se găseste căutând cerința minimă care poate acoperii „necesarul”cu alte cuvinte reutilizând apa,în mod rațional,pe măsura nevoilor.
Pe de altă parte,apa restituită în circuitul natural prezintă diferite grade de impurificare sau de murdărire,cu un grad mai mare de murdărire decât în mod natural.Această murdărire a apelor de suprafață influențează atât apa din bazinul respectiv,cât și folosințele din aval.Evitarea acestui fenomen,cu implicații actuale foarte grave în unele țări puternic industrializate,unde apele de suprafață și parțial cele subterane sunt intens murdărite,se poate face prin:
-eliminarea substanțelor impurificatoare din apă,până la un nivel cel puțin comparabil cu cel al apei din râu,fluviu,operații care se realizează în complexe de construcții numite„stații de epurare”
-reutilizarea apei în incinta folosinței astfel încât în râu sau fluviu să ajungă cantități de apă cât mai reduse.
Cele două posibilități sunt arătate în fig.3a și b.
