Captarea apelor subterane s-a practicat de foarte multă vreme de către colectivitățile omenești datorită avantajelor pe care aceasta le prezenta.De astfel chiar numele de strat freatic decurge din cuvântul grecesc„freatos”=puț.
O dezvoltare mare a captărilor din apa subterană se cunoaște odată cu dezvoltarea mașinilor,a industriei și a orașelor cu un număr mare de locuitori.Deoarece trebuia trecut la un sistem de alimentare cu apă centralizat,iar calitatea apei trebuie bine stăpânită,nu s-a putut recurge decât la captarea stratelor subterane de apă.Acest lucru a fost impus și de faptul că pentru îmbunătățirea caracteristicilor fizice ale apei captate din surse de suprafață nu erau cunoscute metode eficiente.
În țara noastră folosirea puțurilor și izvoarelor pentru alimentarea cu apă se cunoaște din cele mai vechi timpuri.Totuși captări importante,proiectate și executate cu o calificare înaltă,au fost prevăzute abia la sfârșitul sec.xix.Dintre lucrările mai importante executate în țară,lucrăricare,cu unele remedieri,funcționează în bune condițiuni și astăzi se pot cita:
-alimentarea cu apă a orașului Constanța din sursa Caragea-Dermen începută în 1890 pentru circa 8000 m cub/zi.Captrea a fost sistată și reluată în 1924 și dezvoltată ulterior până la peste 350 000 m cub/zi-debit asigurat în prezent(în cadrul lucrărilor din 1950-1956 au fost descoperite urme de contrucții de pe vremea romanilor
-se pare un dren și o conductă din argilă arsă care servea pentru pentru alimentarea cu apă);
-alimentarea cu apă a orașului Târgoviște din izvorul Rătei(1908-1910)cu un debit total de 3 500 m cub/zi;este una din primele alimentări cu apă regională din țară întrucât din această sursă se alimentează și orașul Pucioasa și încă alte 11 comune;
-alimentarea cu apă a orașului Ploiești din sursa Crângul lui Bot.Construcția sursei a început în anul 1908;captarea cu puțuri asigură un debit de circa 15 000 m cub/zi;
-alimentarea cu apă a orașului Timișoara din sursa veche(uzina 1)executată în 1913;captarea din puțuri la 60-80 m adâncime asigură un debit de circa 10 000 m cub/zi;alimentarea cu apă a orașului Iași(are începuturile prin anul1675),realizată între 1910-1913 cu o captare din valea râului Molodova în zona Timișești(fig.6);cu amenajări ulterioare asigură actualmente peste 20 000 m cub/zi și se află în curs de extindere;
-alimentarea cu apă a orașului București(începută în 1754 printr-o captare mică a izvoarelor din valea Crevedia),a fost temeinic organizată în anii 1899-1902 când,sub conducerea prof.Elie Radu,care a realizat captarea Bragadiru-după unele documente cea mai mare captare din Europa la acea vreme-circa 40 000 m cub/zi.Cu amenajări și mici remedieriulterioare,debitul asigurat și astăzi este de 40 000-50 000 m cub/zi.Ulterior,o nouă captare,la Ulmi,realizată în anul 1906 asigură peste 40 000 m cub/zi pentru cât a fost proiectată și executată și ea constituie,prin ansamblul lucrărilor(228 puțuri desfășurate pe o lungime de circa 6 km) cea mai dezvoltată captare de apă subterană din țara noastră.
Pe ansamblu,înainte de primul război mondial în țară existau peste 50 captări sistematice pentru alimentarea cu apă centralizată.Între cele două războaie mondiale au mai fost executate circa 20 de alimentări cu apă,iar mare majoritate au fost realizate după instaurarea puterii populare.Astăzi putem spune că nu există oraș care să nu aibă alimentare cu apă centralizată,iar multe sute de comune și unități industriale mici sau unități agro-zootehnice au asigurate alimentarea cu apă centralizată,în mare parte din surse subterane.
Dintre lucrările importante de alimentare cu apă din surse subterane executate în ultimii 10-15 ani în țară se menționează câteva și anume:
-alimentarea cu apă a orașului Craiova-din izvorul Izvarna circa 100 000 m cub/zi și din puțuri în malul Jiului-circa 60 000m cub/zi;
-alimentarea cu apă a orașului Galați și Brăila din puțurile aflate la Suraia-Călineni-care asigură peste 100 000m cub/zi;
-alimentarea cu apă a orașului Suceava din lunca râului Moldova-captarea cu puțuri executate parțial și dată în funcțiune și care va putea asigura în final circa 80 000m cub/zi;
-alimentarea cu apă a orașului Oradea-pentru circa 60 000m cub/zi debit realizat printr-o captare cu dren de diametru mare;
-alimentarea cu apă a orașului la un debit de peste 400 000m cub/zi realizat prin puțuri etc.
